Eu n-am avut vreodată s-aduc vreun dar, Isuse


Eu n-am avut vreodată s-aduc vreun dar, Isuse,
Pentru iubirea care mi-ai pus-o căpătâi,
Doar dragostea curată şi dorurile duse
Şi-nveşmântate-n soare mi-au fost la fel ca-ntâi.

Iubirea, o, numai iubirea, lumină din inima mea,
Să-Ţi cânte în graiuri nespuse, o, Doamne Isuse, aş vrea!

Şi n-am iubit Isuse cuvinte de-nchinare,
Nici rugă de mărire cum aş dori să pot,
Căci graiuri nemaispuse în veac n-ar fi în stare
S-arate ce sfinţire e-n harul Slavei tot.

Nici n-o să am cuvinte topite în iubire,
Nici dragoste aprinsă cât aş dori s-adun.
De-aş vrea să-Ţi spun prea multe, Ţi-aş scade din mărire,
Căci slova e prea strâmtă, oricum aş vrea s-o spun.

Dar o să am odată o harfă fără seamăn,
Ce-Ţi va cânta-mpreună cu zeci de mii de sfinţi,
Când veşnicia toată va fi cu mine geamăn,
Ca-n cea mai dulce strună – cântările fierbinţi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: