Să nu merg dup-un străin

Să nu merg dup-un străin, Doamne, niciodată.
(:Chiar de-aş fi silit prin chin,
Ori pe-un drum cu flori de crin,
Să nu merg dup-un străin,
Ci să calc deplin, deplin, urma Ta curată.:)

Să-nţeleg chemarea Ta pururea prin lume.
Zilnic s-o pot asculta
Şi să nu m-abat din ea,
Să-nţeleg chemarea Ta
Ca să pot mereu ‘nălţa, Doamne, sfântu-Ţi nume.

Să n-aduc pe-altarul sfânt foc străin de Tine,
Ci aprins de-al Tău Cuvânt,
Vreau să ard cu tot ce sunt.
Să n-aduc pe-altarul sfânt un amestec de pământ,
Ci, sfinţit, pe mine.

Doamne să mă-ncred deplin în cereasca-Ți mână
Mă păzește de străin
Ochii-n ochii Tăi să-i țin
Pașii-mi calce mai senin
Și pe drumul Tău divin pururi să rămân