Slăvita noastră mângâiere

Slăvita noastră mângâiere,
Ce-ai revărsat ocean de har
Ne umple şi-astăzi cu putere,
Să fim aprinşi de Tine iar!

Coboara dragostea din slavă,
Alinul cuibului de lut,
Să cânte inima bolnavă
Şi limba sufletului mut.

Coboară-Ţi pacea ta deplină
Şi toarnă-n inimă alin,
Căci firea plânge şi suspină
Şi-aşteaptă Crainicul Divin.

Preasfinte Crainic de lumină
Izvor atâtor frumuseţi,
Schimbaţi de faţa Ta divină
Păşim spre alte dimineţi.