Ştie Domnul, din ce noapte, am venit spre răsărit

Ştie Domnul, din ce noapte, am venit spre răsărit;
Ştie şi din ce necazuri mâna Lui m-a izbăvit.
/: Ştie Domnul câte lacrimi şi dureri mi-a alinat;
Ştie că, în ceasuri grele, numai Domnul mi-a vegheat. :/

Ştie Domnul suferinţa, ştie cât am plâns cu-amar,
Dar va face să răsara o lumina nouă iar.
/: Ştie Domnul şi cunoaşte dorul sufletului meu
Şi ocara ce-am purtat-o, când trăiam Cuvântul Său. :/

Ştie Domnul şi ce luptă duc să mă păstrez curat;
Nici un picur de sudoare, nu va fi de El uitat.
/: Suferă şi taci şi luptă, suflete,-n lăuntrul meu!
Căci ce faci pentru iubire, nu va uita Dumnezeu. :/

Fraţi, surori, să ştiţi cu toţi: Domnul nu ne va uita!
Rănile care sunt multe, Isus le va vindeca.
/: Cât de slab ar fi un suflet şi-n credinţă mititel,
Orice miel şi orice oaie vindecă Emanuel. :/

Tu veghează şi te luptă cu credinţa care-o ai,
Căci va veni ceasu-n care socoteală ai sa dai.
/: Ştie Domnul să plătească celor ce se ostenesc,
Căci din cea mai grea-ncercare-i muta-n raiul cel ceresc. :/