Timpul cel din urmă a sosit acuma

Timpul cel din urmă a sosit acuma,
Fraţilor, ca să ne pocăim.
Firea pământească vrea să ne robească
Dar cu toţi din somn să ne trezim.

Iată Domnul, frate, la inimă-ţi bate
Deschide-I şi nu Îl refuza,
Lumea şi trufia, pofta şi mândria,
Alungă-le din inima ta.

Domnul cercetează şi apoi lucrează
În fiii Săi cari I se supun,
Care se umileşte şi se pocăieşte
Îl conduce pe-al vieţii drum.

Dar să ştii amice, cel rău vrea să strice
Credinţa ta ca să dai ’napoi.
Tu te roagă tare cu credinţă mare
Şi strigă: „Ah! Doamne fii cu noi!„

Azi se profeţeşte că-n curând soseşte,
Al lumii mare judecător,
Biblia arată că Cel fără pată,
Va fi ca al nost’ scump Salvator.

Azi mulţi se-nspăimântă de lucrarea sfântă
Zicând că nu-i lucru-adevărat.
Auzind vorbire-n alte limbi străine
Pe cel ce-i cu Duh Sfânt botezat.

Dar Ioel arată vestea adevărată
Lucru mare, clar şi lămurit.
Despre profeţie şi de limbi străine,
Care azi cu toţi le-am auzit.