Tu mucul care fumegă nu-l stingi
Nici trestia căzută nu o frângi
și-oricât ar fi căzut omul de jos
tu îl ridici prieten credincios
ești necuprins în bunătate
ușor de-nduplecat în toate
ca tine nu e nimenea
o miel divin din golgota
tu nu disprețuiești un duh zdrobit
nici inima mâhnită n-o rănești
te-apleci spre cel cu sufletu-abătut
căci jertfe ca acestea tu voiești
când strigă Doamne un nenorocit
chemându-te să-i vii în ajutor
tu iei aminte Doamne negreșit
și-l scapi chiar și din ghiara leilor
Lasă un răspuns