Unde aş mai găsi prin lume atât belşug de har

Unde aş mai găsi prin lume atât belşug de har,

Când dureri mă copleşesc amar?

Cui să îi spun durerea care îmi arde sufletul,

De nu ai fi, Isuse Doamne, Tu?

Vin la Tine cu viaţa mea,

Tu îmi ştii frământările din ea,

Harul Tău, în slăbiciune,

Îmi e adăpost deplin,

Isuse, Ţie mă predau şi mă închin.

Unde aş mai găsi o dragoste precum a Ta

Să mă poată zilnic mângâia?

Cine mi-ar cunoaşte sufletul când e răpus,

De nu ai fi Tu, scumpul meu Isus?

Unde aş mai găsi odihnă, ca la pieptul Tău,

Prin furtuna veacului cel rău?

Nimeni, nimeni nu mă înţelege pe pământ,

Cum Tu mă înţelegi, Isuse Sfânt.