Am văzut adâncul mării şi atunci m-am îngrozit

Am văzut adâncul mării şi atunci m-am îngrozit
Şi-am crezut că-s dat uitării şi Domnul m-a părăsit.

/: Dar am zis în disperare:
„Isuse, nu mă lăsa!
Doamne-n mila Ta cea mare,
Eu Te rog, nu mă uita!…” :/

M-au lovit, fără de milă valurile înspre mal
Şi-am crezut că îmi sfărâmă barca, un puternic val.

/: Am strigat şi eu ca Iona,
Din fundul adâncului:
„Doamne, Doamne-ntinde-Ţi mâna
Împotriva valului!…” :/

Când ziceam că-i sfărâmată barca, iar eu sunt pierdut,
Văd o mână că-i întinsă: al credinţei veşnic scut!

/: S-a întunecat şi cerul
Şi văzduhul plin de nori
Peste mine-a trecut valul
Cu ai morţii reci fiori… :/

Cel ce-a potolit furtuna-e Domnul Isus, Cel Iubit;
Înspre mine Şi-a-ntins mâna şi de val, m-a izbăvit…

/: De-aş putea să scot din pieptu-mi
Inima-n versuri s-o pun,
Ca s-arăt la fiecare
Cât a fost Domnul de bun! :/