Nu lăsa să treacă vremea, trece însăşi viaţa ta

Nu lăsa să treacă vremea, trece însăşi viaţa ta!
Se apropie şi clipa, socoteală cînd vei da;
Trece ziua cea de azi, mai înjos cu-o treaptă cazi
Sau cu una te ridici, că nu poţi sta tot aici!

Te ridici, sau cobori, te ridici sau cobori,
Te întreb de două ori, te ridici sau te cobori?

Banii oare-ţi sunt căderea, de nu poţi să te ridici?
Căci sunt mulţi cu mare-avere şi cu sufletele mici;
Dacă vrei să fii bogat să ai sufletul curat,
Bogăţii să nu le zici celor ce rămân aici.

Nu vorbesc de-o ridicare în privirea celor mulţi,
Căci aceasta e pierzare, dacă vrei să mă asculţi;
Dumnezeu a lepădat ce-i la oameni înălţat.
Umilinţa de-o iubeşti, află că pe drum bun eşti.